Cină cu specific german
Am rămas cu o amintire plăcută după organizarea Cinei în stil Beaufort. Dacă e să analizăm toate ieșirile la munte sau la grătar, cu ce amintiri am rămas de la fiecare?! Hm, cred că mai nimic. Nu ne aducem aminte decât lucruri mai ieșite din tipar, gen: mamă ce iuți au fost cârnații ăia sau ce opincă a fost pastrama aia sau în micii ăia parcă au pus capra întreagă. Dar majoritatea ieșirilor la grătar sunt monotone, în sensul că toate sunt la fel. Ideea de a organiza o cină mai aparte mi se pare foarte bună. Bineînțeles că nu vor lipsi preparatele uzuale de pe grătar, căci unii dintre noi nu pot rezista fără și, în plus, maestrul nostru grataragiu ar rămâne fără ocupație.
Dacă tema aleasă pentru cină a fost propusă de Cristina, Cornelia s-a ocupat de căutatul preparatelor cu specific german. Și am auzit diverse denumiri: sauerbraten, kartoffelkloesse, currywurst, gurkensalat, pretzels, gluewein și încă unele fără o denumire rezonantă în germană. Nemții se pare că au o mare afinitate pentru preparate de cartofi, iar varza cu cârnați se află și printre preferatele lor. În final au rămas pentru micul dejun: ouă ochi, crenvurști, bacon și pretzels (covrigi). Iar pentru cină: salată de cartofi cu bacon, supă de roșii cu carne tocată de vită, sauerbraten (carne marinată de vită la cuptor), kartoffelkloesse (galuște de cartofi), gurkensalat (salata de castraveti) și gluewein (vin fiert aromat).
Micul dejun îl mâncasem de dimineață, înainte de a pleca la plimbare. Iar pretzels au fost delicioși.
Imediat ce ne-am întors de la plimbarea făcută prin Făgăraș, m-am apucat de treabă. Am scos vita de la marinat, am tăvălit-o prin făină, am colorat-o puțin maro, după care am băgat-o la cuptor. Era preparatul cel mai consumator de timp, trebuia să stea la cuptor 3-4 ore și era trecut de ora 7. Am mai pus la fiert cartofii pentru salată și găluște, apoi carnea tocată pentru supă, după care am predat ștafeta. Am mai avut grijă doar din când în când să verific vaca din cuptor să nu rămână cumva pe uscat.
Toată lumea a participat la pregătirea cinei, de la mic la mare.
Aproape de miezul nopții ne-am apucat și noi de înfulecat.
Salata germană de cartofi cu bacon mi s-a părut foarte bună. Am zis cu toții că data viitoare când vom face salată orientală, vom adăuga și bacon.
Supa germană din carne tocată de vită cu roșii, de asemenea, mi-a plăcut foarte mult. Singura diferență pe care am văzut-o față de supa de vită cu roșii pe care o facem noi a fost faptul că vita este tocată.
Sauerbraten însă mi s-a părut ceva extraordinar. O carne marinată timp de 4 zile într-un amestec asemănător cu cel folosit pentru vânat și apoi ținută la cuptor timp de 4 ore nu are cum să iasă altfel decât fenomenală, ar spune unii. Eu aveam o oarecare teamă, căci aș fi mâncat printre sughițuri dacă nu ar fi ieșit bună. Singura chestie a fost că am introdus în cuptor o ditamai bucata de antricot de vită și când am scos-o după 4 ore, mai era doar un mic guguloi. Cred că s-a redus la jumate.
Însă Kartoffelkloesse nu aș putea spune că m-aș da în vânt după ei.
Grukensalat a fost o salată de castraveți foarte bună.
Gluewein ar fi fost un minunat vin fiert, dacă nu ar fi scăpat cineva acolo prea multă scorțișoară. Combinația cu aromă de portocale sunt convins că ar fi fost demnă de repetat.
Să-i zicem încă o dată La mulți ani Cristinei!
Aceasta fu de fapt ziua cu specific german, căci am avut și micul dejun și cina cu aceeași temă.
Per total aș spune că mai vreau. E în plan ca data viitoare să fie de 1 decembrie și să ne strângem pentru o cină tradițională românească.
