Cina italiană
Vrem să ne păstrăm tradiția ca în fiecare an să pregătim o masă tradițională din bucătăria internațională. Pentru asta trebuie îndeplinită o condiție, aceea să fi fost toți în vizită în țara respectivă. Oare când om termina de imitat bucătăriile țărilor vizitate, ce ne-om face?! Păi cred că o să facem condițiile mai lejere. Deocamdată însă mai avem de unde alege. Anul ăsta am ales bucătăria italiană, căci am fost în Italia în vreo 2 rânduri și ne dorim să revenim. Una din vizitele în Italia a fost când am făcut Turul Alpilor, iar prima oară am ajuns în Italia când am făcut Turul Italia - Croația. Despre acesta din urmă sper să ajung vreodată să povestesc, căci nu am făcut-o încă.
Când zicem Italia, zicem paste și pizza. Și asta era imaginea ce o aveam. Și cum să ne "săturăm" noi doar cu paste și pizza?! La noi trebuie să fie o masă plină cu multe feluri de mâncare și cât mai diferite. Doar 2 nu sunt suficiente. Și apoi ceva mai cărnos, nimic? Eh, nu e chiar așa. În bucătăria italiană chiar ai o diversitate mare de preparate de unde alege.
Dacă vineri ne-am făcut damblaua cu o grătar făcut românește, sâmbătă am zis că dedicăm întreaga zi Italiei. Astfel începem de la micul dejun cu o frittata. Ce poate fi așa greu la o frittata?! Păi până la urmă e o omletă. Doar că are cam multe chestii prin ea, cum ar fi cartofi fierți,
kaizer,
ardei gras,
ceapă verde.
Și cartofii mai ales adună ceva apă în timpul fierberii, lucru care ar fi trebuit să îl luăm în considerare la preparare.
Am bătut ouă fără număr.
Nefiind în bucătăria noastră, ustensilele nu s-au dovedit a fi prea prietenoase. Ne-a trecut în mod fulger prin cap că această cratiță s-ar putea să prindă drag de frittata noastră și nu o s-o mai lase așa ușor să plece, decât cu intervenția spălătorului de sârmă. Dar am lăsat gândul să zboare mai departe, nouă ni se va întâmpla. Călim ingredientele în puțin ulei. Kaizer și ardei gras cât să se înmoaie puțin ardeiul.
Adăugăm cartofii fierți tăiați cubulețe
și ceapa verde.
Mai amestecăm puțin,
adăugăm ouăle, acoperim vasul și îl lăsăm pe foc.
Păi dacă nu am călit suficient de mult toate ingredientele, înainte de a adăuga ouăle, acum am obținut 1 deget de apă deasupra ouălor parțial închegate. Ce să faci acum cu toată apa?! Păi ai putea să o scurgi, dar vei pierde și din ingrediente. Sau ai putea să o gătești până scade. Dar nu mai poți să o lași în pace, trebuie să amesteci omleta ca să nu se ardă pe fund. Și acum omleta noastră va deveni o omletă dispersată. Și nu e singura problemă, cratița noastră nu vrea să ne dea toată omleta înapoi. Suntem nevoiți să înlocuim cu o altă tigaie și să lăsăm parte din preparat celuilalt vas.
Am obținut niște ouă scrob de toată frumusețea
sau o Frittata împrăștiata, după cum a fost botezată de Cornelia.
Dubla 2. O luăm de la capăt în noua tigaie non-aderentă și urmăm aproximativ aceiași pași cu mici modificări în punctele esențiale.
Aici le gătim mai mult, până scăpăm de toată apa din legume.
Aici întoarcem omleta cu ajutorul unor tăvi mari
ca să putem găti omleta și pe partea cealaltă. Altfel am avea ouă arse pe o parte și ouă crude pe partea cealaltă. Și vrem totuși să avem la final o omletă bloc, nu împrăștiată ca anterioara. Măcar imaginea de prezentare să fie "prezentabilă".
Pe aceasta din urmă a botezat-o Frittata grupata, ca să fie în contrast cu prima, Frittata împrăștiata.
După o plimbare până la Bâlea Lac, ca să ne facem poftă de mâncare, ne întoarcem și continuăm cu cina.
Grisine cu prosciutto
Frigărui caprese cu roșii cherry, mozarella și sos pesto
Bruschete cu pastă de măsline
Păi până acum avem doar aperitive, paste și pizza. Ceva cu carne nu facem? Ce zici de Valdostana? Păi nu cred că e tradițională in Italia. Ba da. Chiar numele preparatului provine de la o zonă din Italia: Valle d'Aosta.
Ne trebuie desert. Păi am putea tiramisu, dar nu vrem să le dăm copiilor desert cu ness. Dar am putea face tiramisu cu fructe de pădure.
Și mai am eu o idee de un desert ce mi-a plăcut foarte mult: Cannoli.
Hai că acum avem suficiente preparate pe masă. Mai adăugăm un vin produs chiar pe meleagurile italiene, un frizante, suc din portocale de Sicilia și cred că putem spune: Poftă bună!
